Cercul care se lărgește
Vântul schimbării
La 27 mai 1964, întâiul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru, a decedat. Sir C.P. se afla în Marea Britanie, participând la o conferință de transport maritim. Marți 2 iunie, a venit vestea că Lal Bahadur Shastri a fost ales noul lider al Partidului Congresului și că va deveni în curând al doilea Prim-Ministru al Indiei.
Până în momentul în care Sir C.P. s-a întors la Mumbai din Marea Britanie, ziarele au publicat știrea că domnul Shastri s-ar fi îmbolnăvit. Shri Mataji și-a îndemnat soțul să meargă imediat la New Delhi pentru a-și oferi serviciile domnului Shastri. Ea simțea cu tărie că, întrucât Lal Bahadur Shastri avea încredere în soțul Ei, era de datoria lui să-l asiste în orice mod posibil.
Câteva zile mai târziu, în timp ce participa la o întâlnire la New Delhi, Sir C.P. a putut să-l viziteze pe domnul Shastri, aflat în curs de recuperare.
În timpul acestei întâlniri fortuite, Lal Bahadur Shastri i-a cerut soțului lui Shri Mataji să devină secretar comun al Primului Ministru, lucrând alături de acesta în serviciul națiunii indiene.
În cartea sa ,,Lal Bahadur Shastri, a Life of Truth in Politics’’ Sir C.P. și-a amintit: „Când îl vizitam amândoi pe Prim-Ministrul Shastri, el vorbea adesea cu soția mea despre sfinți și înțelepți și despre religie și spiritualitate, domenii în care Ea avea mari cunoștințe, chiar a încurajat-o pe Nirmala să se alăture Partidului Congresului din India. Cu toate acestea, Nirmala era mai înclinată către spiritualitate și nu spre politică.”
De-a lungul anilor, în timp ce soțul Ei era ocupat cu afacerile statului, Shri Mataji a fost un asistent social foarte tăcut. Ea a strâns bani pentru un sanatoriu de lângă Chandrapur, în Maharashtra. A devenit președinta unei societăți numite „Prietenii orbilor”. În Meerut, Ea a deschis un cămin de refugiați, un cămin pentru invalizi și a sprijinit un mare centru pentru leproși.
În octombrie 1969, prima fiică a lui Shri Mataji, Kalpana, s-a căsătorit cu Prabhat Shrivastav, în Mumbai.
La începutul lui octombrie 1970, mama lui Shri Mataji s-a îmbolnăvit grav. Ea s-a întors dintr-o călătorie în străinătate pentru a-și vedea mama și, în mod surprinzător, a găsit-o într-o dispoziție veselă. Mama ei a întrebat-o dacă a găsit ceea ce tatăl Ei dorea să găsească. Shri Mataji i-a spus că a găsit metoda de a da Realizarea Sinelui în masă. Duminică 11 octombrie 1970, mama ei, Cornelia Karuna Salve, a încetat din viață la Nagpur.
Curând după aceea, Shri Mataji a fost invitată pentru un zbor inaugural cu Air India către Paris, după care a călătorit la Teheran pentru a-și vizita fratele mai mic H.P. Salve, care fusese trimis acolo de compania aeriană. [1]
În timp ce petrecea timp cu Ea, H.P. a devenit treptat conștient că ceva se schimbase în sora lui mai mare. De fapt, până la acea dată Shri Mataji avea aproximativ 12 adepți în India care deveniseră interesați de Ea ca profesor și guru.
După ce i-a dezvăluit fratelui Ei că marți, 5 mai 1970, a experimentat într-adevăr o transformare puternică, Shri Mataji și-a exprimat dorința de a da Realizarea Sinelui la câțiva prieteni de-ai săi care erau înclinați spre spiritualitate. La întoarcerea lor la Teheran după o excursie de vizitare a obiectivelor turistice de la Shiraz, H.P. Salve a sunat câțiva prieteni și a aranjat o cină care să ofere o întâlnire spirituală cu Shri Mataji. A doua zi aproximativ 20 de prieteni, unii din presă, au venit la el acasă pentru cină și, mai important, pentru trezirea lor spirituală.
După cum și-a amintit H.P. Salve: „Un domn, Dr. Divan, după ce și-a primit Realizarea Sinelui, părea să emită parfum de lemn de santal din vârful capului. Am fost destul de surprins de modul în care Shri Mataji a putut transmite un asemenea parfum în corpul cuiva stând la o asemenea distanță. Între timp o doamnă Parsi care venea doar în cârje, pentru că avea artrită acută, după Realizarea Sinelui a putut să meargă fără cârje și a fost văzută conducând mașina a doua zi.”
Ziua următoare, principalele ziare de limba engleză din Teheran au relatat evenimentul ca pe o știre și au spus că au existat martori la ceea ce s-a întâmplat, după care mulți oameni s-au înghesuit s-o vadă pe Shri Mataji. După cum a povestit fratele ei: „Popularitatea Sa a fost atât de mare încât, dacă prima dată când a venit la Teheran, am prezentat-o ca fiind sora mea, când a plecat, eu am fost prezentat ca fiind fratele ei”. În scurt timp, H.P. Salve va ajunge să fie numit Babamama, un termen afectuos însemnând „fratele Mamei”.